Structura urbana este constituita din totalitatea relatiilor ce se stabilesc in teritoriul urban, intre elemantele constitutive ale organismului urban: functionale, psiho-sociale si fizic spatiale, concretizate in diferite forme de manifestare si in raport cu mediul natural, prin integrarea structurii functionale cu structura spatiala.In planul morfologic spatio-functional se manifesta o structura urbana functionala, care este raspunzatoare pentru existenta organismului urban.

Urban

Urban

Structura urbana este in fapt o manifestare combinatorie, in sensul ca ea integreaza o serie de elemente specifice vietii urbane.

Aceasta manifestare combinatorie a structurii urbane se exprima prin forma urbana, intelegand aceasta forma urbana drept concretizarea in timp si spatiu a fenomenului urban.

Urban

Urban

Definirea fenomenului urban trebuie sa porneasca de la determinarea esentei sale.

Fenomenul urban este mai mult decat o asociere de functiuni interne si externe si nici definirea sa pe baza structuralista nu este suficient de corecta datorita faptului ca putem avea de-a face cu mai multe directii de determinare structurala.

Orasul ca formatie teritoriala de asezare a populatiei, se defineste printr-un mod propriu de existenta  , adica prin mod de viata urbana ca trasatura specifica , rezultata din diversitatea activitatilor productive din nivelul de dotare si diversitatea serviciilor ei, exprimata printr-o anumita modalitate de organizare a spatiului, generand trasaturi specifice in constituirea unei anumite colectivitati, din comportamentul oamenilor.

 

Urban

Urban

 

In ultimele decenii asistam la o aglomeratie urbana. Locuitorii stabilindu-si domiciliul si locul de munca, asigurandu-si astfel un mod de viata urban. In aceste conditii se afirma tendinta utilizarii tot mai dese a notiunii de aglomeratie urbana, inlocuin in felul acesta notiunea de oras. Aglomeratia urbana se constituie ca o acumulare continua de oameni si mijloace de productie in teritoriul inconjurator unui oras, ingloband localitatile invecinate, incat in conditiile unei dezvoltari coordonate, teritoriul ocupat isi sporeste o data cu gradul de industrializare si gradul de ocupare si dotare. Cu toate acestea, nu se poate afirma ca orasul dispare ca formatie de asezare a populatiei in teritoriu. Aglomeratia urbana tinde sa inghita orasul, dar acesta nu este decat rezultatul unei cresteri haotice pentru ca altfel in interiorul ei, orasul ramane. Aglomeratia urbana este caracterizata in primul rand prin marimea teritoriului pe care ea se intinde. In interiorul acestui teritoriu, datorita unei diferntieri care ramane intre nivelul de dotare, deci de functionare pe care il are nucleul si cel pe care il are restul teritoriului. De aici se observa ca aglomeratia urbana in raport cu orasul au ritmuri de crestere diferite.

Orasul ramane elementul ontogenetic si dinamic fundamental chiar daca in cadrul fenomenului urban contemporan, alte diferite formatiuni teritoriale mai complexe, ingloband orasul, devin caracteristice pentru anumite perioade si anumite zone teritoriale.