Dorin IORMEANU – DUMITRU s-a nascut în 1942, în Craiova. Artist plastic, designer, arhitect şi cercetător, el este autorul originalului proiect arhitectural „Delta – Oraşul viitorului”, promovat şi sprijinit de savantul Henri Coandă. După moartea acestuia, Iormeanu a ales calea exilului şi s-a stabilit în Franţa, în prezent având dublă cetăţenie. Până la revenirea sa în ţară a avut o intensă activitate în arhitectură şi arte frumoase. Firma sa de amenajări interioare, design şi inginerie a realizat o serie de proiecte importante în Europa şi Africa, în special în Nigeria, din 1974 până în 1996. Din 1997 s-a dedicat exculsiv artelor – sculpură, pictură, grafică, arte decorative şi interior, scrisului.
Dorin Iormeanu a absolvit în 1964 „Institutul de Arhitectură şi Planificare Urbană”, iar în 1971  Institutul de Artă „Nicolae Grigorescu” şef de promoţie, „magna cum laude”, Facultatea de Arte Decorative – secţia Metale. În 1980 şi-a luat doctoratul la Paris, cu teza  „Principii funcţionale şi concepte estetice în arhitectură şi proiecte urbane”. În perioada 1962 – 1987 a participat la o serie de expoziţii de artă în Bucureşti, Varşovia, Milano, Lausanne, Koln, Bonn, Moscova, Orly şi Paris. Expoziţii personale de pictură, grafică, sculptură ( în fier, oţel şi bronz ) şi proiecte de arhitectură a vernisat în perioada 1967 – 1997 la: Craiova, Eforie – Nord, Mangalia, Bucureşti, Beirut, Benin City, Londra, Paris, Cadiz, Abuja şi Lagos. A executat lucrări monumentale (ceramică, metal, picturi murale, grupuri sculpturale, etc. ) în Bucureşti, Mamaia, Sofia, Beirut, Tel – Aviv, şi Lagos. De asemenea  a realizat o altă serie de  lucrări artistice pentru colecţionari particulari din Franţa, Anglia, Liban, Spania, Grecia, Nigeria, SUA şi Brazilia. În domeniul arhitecturii, Dorin Iormeanu a executat proiecte şi a realizat lucrări de construcţii şi amenajări interioare în Bucureşti, Tyr, Lagos, Benin City, Badgarz, Abuja,Cadiz, etc. De asemenea în perioada 1971- 1997, Dorin Iormeanu a desfăşurat activităţi manageriale ( ca asociat, distribuitor sau preşedinte de Consiliu de Administraţie ) în mai multe  firme de construcţii, design, consultanţă, cercetare sau arhitectură din Nigeria, SUA, Franţa, Marea Britanie. În perioada 1994 – 1997  acesta a ocupat fotoliul de preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie Româno – Nigeriene.
Printre principalele lucrări de arhitectură realizate de numără: sediul central din Lagos al societăţii „BRITISH AMERICAN INSURANCE” ( clădire de tip self – suficient construită într-o zonă lagunară din apropierea Atlanicului, dată în exploatare în 1994 ); statul turistic „EL CONJUNTO YOREAL” ( 28 vile, bungalouri, hotel cu grădini suspendate, spaţii comerciale, restaurante etc.). Spania mediteraneană, municipiul San – Roque, Gibraltar – dat în exploatare în 1985.

Delta – IOR, un proiect de miliarde de dolari
CENTRU INTERNAŢIONAL DE TURISM ŞI LOISIR ÎN DELTA DUNĂRII:

  • 1 000 de celule habitaţionale ovoide independente;
  • 7 baruri şi restaurante; centru cultural cu muzee, săli de expoziţii,
  • 4 cinematografe,
  • 2 teatre;
  • centru medical;
  • stadion;
  • laboratoare de învăţământ şi cercetare;
  • săli de conferinţe.

Proiectul „Delta – IOR”  urma să materializeze un oraş al viitorului amplasat pe cel mai frumos segment de pe litoralul românesc – Bugival – situat între Sfântu Gheorghe şi Sulina, pe o plajă cu o întindere de peste 10 km. Conceput în 1970 de arhitectul Dorin Iormeanu – Dumitru, la vârsta de 28 de ani, proiectul  era considerat cel mai avangardist complex de arhitectură şi urbanism al timpului (poate ca şi în prezent a rămas la fel),  de specialişti  ca o provocare realizabilă. Printre aceştia s-a  numărat  şi savantul, inventatorul şi academicianul Henri Coandă, proaspăt pe atunci  ministru de stat şi preşedinte al Institutului Naţional de Creaţie Ştiifică şi Tehnică  INCREST, care l-a susţinut şi promovat .
Complexul „Delta – IOR” concput într-un stil renascentist – modern, sub o idee compexă de arhitectură, inginerie şi arte vizuale, urma să fie protejat de ţânţari printr-o perdea  de ultrasunete. El cuprinde compleze hoteliere grupate în jurul unor mari acvarii (ce creează senzaţia oaspeţilor că trăiesc pe fundu unei mări ), complex cultural cu săli de teatru, cinematografe cu ecran pe bolta cerului (aşa cum se produc spectacolele cu lumini de laser), etc. Forma geometrică dominantă este cea a oului.
Henri Coandă a înţeles importanţa proiectului, a ideilor şi impactul său asupra gândirii arhitecturale şi turistico – urbanistice şi a creat pentru D. B. Iormeanu ( mai 1917 ), în cadrul INCREST, departamentul „ Programul DELTA”  Departament pe care tânărul arhitect l-a condus până când marele savant a murit ( sfârşitul anului 1972 ) iar poiectul a fost trecut în categoria secretelor de stat şi ulterior blocat. Atunci Dorin Iormeanu a emigrat în Franţa, cu  lucrarea sa în buzunar şi nu a mai reluat proiectul, dorind să-l realizeze  numai în România.
După 20 de ani de exil, autorul proiectului „Delta – IOR” a revenit în ţară, şi încearcă de atunci să reînvie ideea sa arhitectonică avangardistă.
Bazat pe un modul, în esenţă curb, preconizând materiale uşoare şi ingenioase, rezolvări tehnice, propunerea ansamblului de la Sf. Gheorghe – Burgival acordă o importanţă covârşitoare esteticului cu virtuţi funcţionale, „Opera arhitecturală pentru a fi modernă trebuie creată cu un avans de timp faţă de tehnologia momentului creaţiei ori ea este creată în general ca un rezultat al evoluţiei tehnico – sociale a societăţii în care s-a născut. Conceptul era creatoare a unui nou cadru ambiental, găsirea unei simbioze între psihicul şi spiritul uman şi cadrul arhitectonic ambiental; simbioză între volumele, obiectele arhitecturale şi cadrul natural environmental, peisajul în care arhitectura trebuia să se contopească, să facă parte integrantă, să-l completeze şi să nască din el.
Se caută  un alt raport şi o altă legătură între habitatul individual şi cel colectiv, conducând la o altfel de integrare a individului în colectiv.
Nu mai puţin important era o renaştere a conceptului de arhitectură şi reajustarea sa la tehnologia modernă, la nevoile şi cunoştinţele omului sec. XXI  într’o perioadă în care arta de a concepe o operă arhitecturală a degenerat într-o tehnică de a clădi un adăpost construit, arhitectura decăzând de la poziţia de ară  şi ştiinţă de avangardă, de la funcţia de locomotivă, la aceea de vagon, întârziind să folosească marile descoperiri ale acestui secol de mare dinamism şi bulversări ştiinţifice şi tehnice”, ne-a explicat Dorin Iormeanu, ideea de la care a pornit în demersul său.
Ca motivaţie  a alegerii formei oului drept model de celulă habitaţională, autorul proiectului „Delta IOR ” a adus, pe lângă cele psiho-spirituale, motivaţiile tehnico-constructive şi artistice „adecvată multiplicării industriale, perfectă din punct de vedere estetic”.


Din punct de vedere constructiv, „Centrul de loisir şi cercetare Delta – Bugival ( Sf.Gheorghe ), mini – oraş al ştiinţei, cercetării şi artelor, al odihnei active, centru internaţional de turism”,  este împărţit în 3 categorii de structuri care adăpostesc şi 3 categorii funcţionale diferite:

I  –  ZONA HABITAŢIONALĂ INDIVIDUALĂ
Este formată din modulele ovoidale independente, grupate între ele ca un ciorchine sferoid sau încastrate şi interşanjabile în marile structuri de pânze subţiri şi elemente rigide din beton armat.Ovoidul  are dimensiunea de 4,5 x 6,5 m, este din membrană dublă  de material sintetic translucid şi are posibilitatea de a se colora şi de a-şi schimba culoarea după dorinţă, datorită aşa numitelor jaluzele lichide.
În subsolul  tehnic al celulei se află rezervoarele de lichid, pompele minioturizate, instalaţiile de filtrare a apei, de epurare a deşeurilor, de condiţionare a aerului, puntea motrică şi alte echipamente speciale. Într-un  compartiment superior, situat între spaţiul de locuit şi camera de baie / chicineta, se<află sistemul electric, cu sursă dublă  de aprovizionare cu energie: reţea urbană şi energie polară(acumulată de celulele solare ale plăcilor montate pe o porţiune exterioară a modulului ovoidal. În acelaşi compartiment este montată şi o antenă flexibilă de comunicaţii ( TV, telefon, etc.) pentru situaţiile de utilizare independentă.


Platforma pardoselii are o prelungire exterioară, pentru încastrarea în structurile fixe de beton ale marilor ansambluri hoteliere sau structurile habitaţionale intermediare. Din centrul de echilibru al platformei, coboară o tijă tlescopică ce poate avea suportul de plantare independentă şi suportul roţilor de tractare în cazul celulelor mobile. Placa pardoselii are părţi care se înalţă până la 30-40 cn deasuprea sau coboară 20 cm dedesubt, printr-un sistem hidraulic acţionat electric, spre a da posibilitatea remodelării, după dorinţâ, a mobilierului, acelaşi spaţiu putând deveni dormitor, living, dining sau sală de studiu.
Două ferestre ermetice cu dublu vitraj, de tipul  hublourilor sau avioanelor, permit o vizibilitate perfectă spre exterior, având şi o placă glisantă de acoperire a ferestrei. Uşa dublă de acces a modulului este concepută identic cu cea a avioanelor. Când perdelele lichide nu sunt acţionate, transluciditatea ovoidului permite o permanentă percepţie a timpului, din zori si până în noapte.
Toate instalaţiile electrice, de condişionare a aerului, alimentare cu apă şi canalizare, au puncte de ieşire în prelungirea exterioară a platformei pardoselii şi în tija telescopică, permiţând racordarea automată a modulului la reţelele urbane, atunci când el nu este lăsat absolut independent – caz în care îşi utilizează propria sursă de enegie, de filtrare a apei, etc., modulul ovoidar „IOR” putând sta pe apa sau sub apă până la o adâncime de 30m.

II   –   ZONA COMUNĂ TERESTRĂ
Este formată din câteva mari ansambluri de structuri din beton armat precomprimat, structuri rigide şi pânze subţiri de o plasticitate sclupturală – dând impresia unor imense sculpturi, modelate natural, ce ies din  valurile mării sau din dunele de nisip cu care se contopesc, din care fac parte organic şi intrinsec.
Trei dintre aceste structuri, reprezentând ansambluri hoteliere, formează şi structuri de încastrare pe mai multe nivele a ovaidelor habitaţionale, două dintre ele ( cele mai mari ) asigurând aprozimativ 1 200 locuri de cazare fiecare. Sistemul de ridicare a modulelor  este proiectat dupa cel al ascensoarelor hidraulice, modulele putând fi astfel urcate, coborâte, schimbate.
Spaţiile comune, de vaste dimensiuni şi aerate, conţin restaurante, baruri, magazine, locuri de relaxare, divertisment sau odihnă.
Ansamblul cultural este alcătuit din patru sculpturi arhitectonice ce conţin biblioteci, videotecă, două teatre, trei cinematografe ( din care unu experimental), auditorium, sală de spectacole, un muzeu etnografic şi  unul ştiinţific, un centru expoziţional. Acest ansamblu este contrabalansat de un complex medical, care cuprinde şi un sanatoriu de relaxare psihică ( pentru astemici ), o imensă coajă de ou din beton subţire în interiorul căreia se află celule individuale de odihnă. Celule ovoide, aşezate pe tije glisoare, într-un uşor balans, înconjurate de un permanent fond muzical – vag, aproape inperceptibil, de un joc de lumini şi umbre cu efect odihnitor, hipnotic.
Între cele două ansambluri ( cultural şi medical ) se află cel de-al treilea, mai retras de mare şi cu un număr mai redus de camere. Acesta a fost destinat unui centru informatic, cu săli de seminarii şi amfiteatre, săli de lucru şi laboratoare subterane. Nouă centre  habitaţionale mai reduse,  sferoizi alcătuiţi dintr-o structură de module ovoidale în jurul unui spaţiu central de acces, dispus pe verticală, completează necesarul de locuinţe auxiliare.
Stadionul oraşului  „Delta – IOR” este amplasat sub o uriaşă calotă sferică din beton, acoperită cu o membrană transparentă.
Pe malul mării, poziţionat pe axa centrală a sistematizării, a fost proiectat un monument metalic de 18 m înălţime. Sub platformele care duc spre acest monument,se află un muzeu marin ce are în mijlocul sălii centrale, din bazalt, o serie de sculpturi, iar în celelalte săli cu exponate se pot auzi zgomotelel continue ale valurilor, captate printr-un sistem de amplificare.

Strsaturile de betonale ansamblutilor sunt acoperite cu o substanţă fosforescentă, ceea ce le face ca în timpul nopţii să devină imense sculpturi de luminozitate galben – verzuie, din care se detaşează, pe alocuri, luminile percepute diferit, ale modulelor ovoidale.
III  – Zona comună subterană
A treia zonă a mini-oraşului „Delta – IOR” este formată din câteva nuclee amplasate pe 4 – 5  nivele subterane ( de înălţimi diferite ) din care două de utilizare socialădirectă, repartizate după cum urmează :
Ansamblul hotelier „Alpha” ( ce conţine la suprafaţă o fleşă – sculptură în care funcţionează  turnul de televiziune şi radiocomunicaţii ) – are două subsoluri ce cuprind apartamente, cu camere grupate în jurul unui imens acvariu marin, precum şi mare parte dintre spaţiile destinate serviciilpr hoteliere şi de întreţinere.
Ansamblul „Beta”  are două subsoluri destinate unei universităţi şi unei şcoli pilot pentru copiii supradotaţi. Cele două instituţii vor funcţiona în permanent contact cu  „Centrul de cercetare ştiinţifică şi cultural artistică ” şi vor beneficia de suportul personalităţilor care vor vizita, locui şi activa în cadrul complexelor  centrului „Delta – IOR”.
Ansamblul „Omega”  cuprinde un centru de informatică, cu două nivele subterane  de laboratoare şi săli de studiu ( cercetări în diferse domenii ştiinţifice ).
Ansamblul „Sigma”   cuprinde pe cele două nivele subterane, ateliere de artă, săli de studiu, laboratoare de sunet şi imagine, arhivele bibliotecii şi videotecii, etc.

Centrul sanatorial şi medical are amenajate pe cele două nivele subterane ale sale, laboratoare medicale, de biologie, chimie, studii parapsihologice etc.
Toate ansamblurile mari au în plus câte două nivele subterane destinate utilităţilor, centraleleor electrice, de filtrate a apei, epurare a deşeurilor, spaţii destinate pompelor, generatoarelor şi  atelierelor de întreţinere , precum şi staţiilor de legătură – transport subteran cu centralele lor de control, puncte de întreţinere, săli frigorifice, spaţii comerciale şi de depozitare, etc.
Centrala energetică care alimentează toate instalaţiile şi sistemele oraşului „Delta – IOR”. ( la subsolul 5 )
CIRCULAŢII
În cadrul „Delta – IOR” au fost concepute patru feluri de circulaţii:
Subterană: locală cu minitren electric pe glisoare magnetice, care circulă pe distanţe scurte( între complexele orăşelului )
interurbană transport cu capsule, de pasageri sau mărfuri, prin tuburi cu ficţiune gazoasă pe baza principiului Coandă, care face legătura între centru „Delta – IOR” şi oraşele Tulcea şi Constanţa ( AEROTUBEXPRES )

Terestră: vehicule electrice uşoare parcate la liber, la dispoziţia locatarilor şi vizitatorilor, ficare ansamblu având puncte de reîncărcare a bateriilor;
Vehicule pe pernă de aer, pentru excursiile în Delta Dunării.

Pe apă: vehicule cu pernă de aer, de mari dimensiuni, pentru legătura cu oraşelel şi staţiunile de pe litoralul Mării Negre.

Aeriană: helioport, amplasat pe plaja din spatele marilor ansambluri hoteliere.
Centrul „Delta – IOR” este amplasat pe o plajă de nisip fin de peste 10 km lungime şi aproape 2 km lăţime, construcţiile fiind ridicate pe platforme de beton, susţinute de piloni turnaţi în straturile ferme de sol.
Rigidizarea unor zone de susţinere a platformelor de poate face şi prin tuburi de nisip, vitrifiat în adâncime.
ZONA IMATERIALA
Această zonă este alcătuită dintr-un ambient sonor ( perdele muzicale, aproape imperceptibile, ce amesteca sunetele valurilor, păsărilor din Deltă cu o muzică cultă, artificial creată ce umplu toate spaţiile înconjurătoare, exterioare şi interioare ) şi unul vizual ( sistem de lumini şi umbre ). La  acestea se adaugă fosforescenţa nocturnă a structurilor de beton şi sculpturalitatea lor diurnă, albicioasă, contopită în alb – gălbuiul nisipului şi albastru – albicios al cerului. Un sistem de fascicule laser proiectează pe cer volume şi imagini ce creează o imensă frescă tridimensională în mişcare, completată de holograme.

 

Sursa: MAGAZIN NAUTIC